Nu se știe niciodată când ai nevoie de protecție ca empat, pentru a nu fi depășit de situațir
Ego-ul, cel căruia i se pare normal ca în loc să vină Mohamed la munte, trebuie să vină muntele la Mohamed. Doar că Mohamed a fost un înțelept care nu s-a supărat când acest lucru nu s-a întâmplat, și a zis, doamne ce fericire, ce înțelepciune că nu mi-ai ascultat ruga și astfel să-i fi distrus pe toți.
Nu degeaba această lună poartă numele Zeului Marte, al războiului masculin, pentru că trezirea energiilor feminine primare se comportă în esență pentru prima dată în formă masculină, agresivă, nemulțumită de starea de fapt, răsculată împotriva status-quo-ului din jur.
Existența (starea de a fi), Logosul (gândirea și conștientizarea) și lumina (starea de a acționa, mișcarea) au format cele trei aspecte ale lui Dumnezeu, cel puțin în acest Univers ... Separate, dar în armonie, angrenate într-un joc al ciclurilor nesfârșite.
“În sfârșit, femeie!” Pare o exclamație adolescentină, de puștoaică care în sfârșit si-a pierdut virginitatea. Și deși nu mai eram demult o puștoaică atunci când în sfârșit am scăpat de ea, nu consider că atunci am devenit femeie cu adevărat, să spunem că atunci am făcut primul pas pe drum.
Cât de dispus ai fi să îți testezi limitele? Lumea modernă aduce cu ea un anume grad de comfort la care e greu să renunți când practica spirituală te îndeamnă să vezi pe bune unde te situezi și de ce ai fi capabil la o adică. De la simplul autotratament la miile de simboluri și tehnici învățate, practica spirituală nnu ar trebui să excludă acele sesiuni de ”mers în pustiu” și confruntare cu noi înșine.
Fac pariu că atunci când auziți cuvântul ”Înger” pomenit, vă gândiți la o entitate de lumină, benevolă, prietenoasă, menită să vă răspundă oricând și oricum la rugăciune, să vă dea o stare de bine… Înțelegeți unde bat cu această prezentare, nu? Ce poveste plină de vise…
Există îngeri de lumină care deservesc luminii lui Dumnezeu, și există îngeri de întuneric care deservesc umbrei lui Dumnezeu, cei din urmă se numesc îngeri păstrători ai karmei, și reprezintă lumina Duhului Sfânt din întuneric, mici steluțe albe într-o mare de întunecime. Așa cum lumina nu are o singură nuanță, și nici aceleași atribute, nici întunericul nu diferă.
Dacă îngerii de lumină au formă rotundă, emanând irizații de lumină considerate aripi, de fapt reprezentând însușirile și rangul îngerului, cei de întuneric au mai degrabă formă ovală, eliptică ca un ou, iar aripile, pot fi irizări și de întuneric și de lumină, drept e, mai mult de întuneric.
Îngerii, de ambele tipuri, sunt entități colective, sferele sau ovalele respective fiind alcătuite din nenumărate puncte de lumină albă sau argintie. Îngerii de lumină au atât alb cât si auriu (de fapt auriul este conțiința divină, iar albul înzestrarea din partea Duhului Sfânt), îngerii de întuneric sunt puncte albe, atractori de întuneric.
Îngerii de lumină te ard, cei de întuneric te zguduie, cei de lumină te trag în sus, cei de întuneric te cufundă/apasă în jos, primii îți dau fiori electrici, cei din urmă strângeri magnetice.
Îngerii de întuneric sunt mai mulți decât v-ați aștepta, unii chiar din cei cunoscuți. De exemplu, Arhanghelul Gabriel(a) este de întuneric, dacă nu știați deja. Evident Azrael, Ariel și alți arhangheli. Și ei fac voia lui Dumnezeu la fel de mult ca cei de lumină, și au la rândul lor o menire bine definită în marea schemă a lucrurilor.
Există o categorie de îngeri care mă interesează pe mine în special, pentru că eu, fiind ciudata dintr-o lume de ciudați, am pe umeri doi îngeri păzitori, cel obișnuit, de lumină, care m-a apărat de-a lungul timpului de unele și altele și m-a ajutat să aleg drumul cel mai potrivit pentru mine; și un înger păzitor de întuneric, un înger al karmei.
Care e rolul celui din urmă? Să mă țină în lesă. Nu glumesc. Am un înger care mă apără de ce mi s-ar putea face de către alții, și am unul care îi apără pe ceilalți de ce le-aș putea face eu lor. Asta în primul rând, plus că din când în când mă ia frumos de mânuță și mă urcă în norul karmic să mai descarc ce am de lucru în perioada următoare. De obicei după asta îmi refac măsurătorile radiestezice MDH, că sigur nu mai am aceleași valori de le știam, și nu de alta, dar nu strică să știi pe ce palier ai de lucru.
Dar gata cu prezentarea, că mă abat prea mult de la tematica articolului, și anume aripile lui Abaddon. Cine e și cam ce face Abaddon, găsiți aici și mai recent aici. Pentru că feedbackul unei prietene a fost ”mă așteptam de la tine să scrii chestii mai avansate despre el” (ea îl percepe pe Abaddon ca entitate masculină, spre deosebire de mine, care o percep feminină - și am și câteva argumente convingătoare pentru asta, pe care le voi prezenta cu altă ocazie), am decis să intru în mai multe detalii, așa ca pentru avansați.
Vorbind despre aripile îngerilor, ele nu sunt precum cele ale păsărilor, pentru zburat prin ceruri, ci reprezintă câte un set de abilități care caracterizează îngerul respectiv, de fapt abilitatea și modul în care o utilizează. De exemplu, Mihail are abilitatea de a transmuta frica în curaj. Cum? Dându-ți ordin să faci lucrul de care ți-e frică, împingându-te să te confrunți cu el. Gabriel are darul premoniției, mesagerul care transmite planul lui Dumnezeu. Cum? Vise, cărți oracol, viziuni.
După cum spuneam Abaddon are 8 aripi, 4 seturi de abilități împreună cu modul aferent de implementare, un set în plus față de un Serafim, și aș vrea să înțelegeți că asta înseamnă că are abilitățile unui Înger cu rang de serafim plus încă una.
1 - transmutarea elementelor la nivel micro de un organism independent
Prima molimă în Egipt, care declanșează o reacție în lanț este transformarea elementului apă (a Nilului) în sânge (tot apă ca și element, însă cu alt program de funcționare). Cum? Cu ajutorul unor organisme minuscule, dinoflagelatele (gen ciuperci - nici animale, nici plante, și una și alta), care prin mișcare crează lumină, iar prin multiplicare schimbă natura apei (culoarea trece in roșu, și din hrănitoare pentru faună devin toxice și ucigașe). Nu știu de ce, dar această explicație îmi aduce în minte un alt personaj misterios, il Separatio ( cel care nu e nici bine, nici rău, ci granița dintre bine și rău, nici lumină nici întuneric, ci griul care poate fi perceput ca ambele, echilibrul dintre cele două forțe universale Dumnezeu ca reprezentant al binelui, și Satan ca reprezentant al răului). Doar zic că seamănă.
2 - coordonarea grupurilor de animale sub forma unei conștiințe colective
De ce ar fi asta o abilitate? Sunt multe animale care lucrează armonios ca și o conștiință colectivă (albinele, furnicile…). Doar că Abaddon face acest lucru cu animale care în mod obișnuit sunt singuratice (lăcuste, scorpioni), chemându-le și adunându-le, unindu-le pentru un scop comun. Formarea unei conștiințe colective pentru un scop comun presupune trezirea unor instincte primare de supraviețuire și amplificarea lor până la anularea fricilor și considerentelor individuale.
3 - Stăpânirea și coordonarea dragonilor planetari
Mă refer la dragonii aceia mari, cei capabili să aducă forța de a stârni furtuni, uragane, erupții vulcanice, cutremure. Din nou este vorba de o acumulare, de o descărcare din norul karmic la nivel colectiv, de nație sau planetă. Să nu uităm că dragonii sunt elementali la bază, al căror rol este transmutarea energiilor, fie prin acumulare lentă de potențial până se atinge punctul de declic, fie prin ciocnirea/conflictul a două potențiale opuse de forță similară. Ca spirite întrupate în corpuri umane, noi am uitat acest potențial, și din păcate nu îl mai utilizăm decât pentru transmutarea mâncării în energie, însă noi avem aceeași capacitate și potențial, neasumându-ne această misiune vărsăm propriile noastre energii în magma Pământului, iar rolul lui Abbaddon este de a ne face conștienți de contra-acțiunea planetei fața acțiunilor noastre.
4 - deschiderea porților Abisului
Ce este Abisul? În teologie, Abisul este Vidul sau Haosul dinaintea Creației. De fapt, Abisul este același cu Abaddon (am zis nu, ca e mai mult spațiu decât entitate, nu?), spațiul fără sfârșit, al dezintegrării, unde te pierzi dacă intri, pentru că deși este vid, și nu e nimic, totuși acolo poți intra și ieși, deși nu întreg, și nu cu totul. Denumirea sa în greacă Apollyon reprezintă distrugerea completă, și este reprezentat ca o ființă alcătuită din 4 părți, patru elemente: apa peștilor, focul dragonilor, pământul pe care calcă ursul, aerul aripilor.
Când se deschide Abisul? Atunci când echilibrul dintre lumină și întuneric, dintre bine și rău, dintre putere și manifestare este amenințat, și pentru a-l stabiliza, se deschid porțile fie pentru a închide în el entitățile care îl amenință, fie pentru a elibera energii sau entități care să contra balanseze ce se întâmplă. Porțile Abisului sunt multe, și căile lor nu se întrepătrund, pentru că în NIMIC nu există șansa de a întâlni ceva sau pe cineva, însă cheia abisului este una singură, o stare de a fi.
